Concubina regelui

Pentru că este marți și pentru că ceața a pus din nou stăpânire pe tărâmurile noastre, dând impresia că locuim în vată ( poate dacă ar fi fost de zahăr ar fi fost bine, dar așa...), mă gândeam să reîncep ideea de a posta o recenzie și o fac. Așadar, mai jos puteți citi despre o carte pe care am citit-o cu mult drag.

"Mândră să fiu rromă" - Anina Ciuciu

Subiectul ar putea fi tabu, dar vreau să cred că nu este.

De ce?

Pentru că toți suntem oameni înainte de toate și trebuie să ne acceptam așa cum suntem și să încercăm să ne îmbunătățim constant. 

Cred cu tărie că există rău și bine, așa am fost învățată de cărțile de povești pe care le-am devorat pe parcursul copilăriei, dar mai cred și că nu culoarea pielii, ochilor, părului, categoria socială sau orice altceva ne face răi sau buni.

Insula

Contrar aparențelor, nu este vorba despre una dintre destințiile de concediu pe care le-am ales vara aceasta. De fapt pot să număr pe degetele de la o mână momentele când m-am aflat pe o insulă, deși ideea nu îmi displace și dorința mea secretă este să le iau la rând pe cele grecești și să le descopăr în detaliu.

Totuși, astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte ce poarta numele ”Insula” și este scrisă de o autoare de best-seller-uri, binecunoscută în America și prea puțin la noi, pe numele ei: Elin Hilderbrand.

Trebuie să recunosc că am cumpărat cartea fără a avea vreo așteptare măreață din partea ei, mă așteptam la un siropel ușor și atât, doar eram și eu în vacanță, dar am descoperit o carte care m-a fascinat.

Cartea viitorului - Cecilia Ahern

Ce ai zice dacă viața s-ar schimba la 180 de grade așa de pe o zi pe alta? Ai avea puterea de a profita de lucrurile cele mai mici, dar cele mai importante? Sau ai putea să nu te mai gândești la ceea ce a fost si sa vezi doar drumul spre ce va fi?

Minciuni pe canapea

Abia ce am terminat cartea aceasta după un maraton cum n-am mai făcut de mult: am citit ieri mai bine de 150 de pagini, poate chiar 200, dar sincer nu m-aș hazarda să aproximez atât de mult.

Da, am profitat de faptul că nu am plecat pe nicăieri și am stat ca un greiere când afară, când în casă și mi-am permis să plutesc în lumea psihoterapeuților.

Daca ti-a placut scoala...

Stiu, poate parea ca citesc mult in ultima vreme, nu este asa, de fapt citesc mai putin ca altadata si mult mai putin decat imi doresc.

Oricum, parca tot universul se aliniaza pentru a ma impiedica pe mine sa citesc, dar asta este din alta poveste.

Realitatea este ca abia m-am apucat sa postez recenzii la tot ce citesc, fac sau vad anul asta. Pentru a nu uita si pentru a pastra amanuntele vii, mereu.

Cartea aceasta are un titlu haios: "Daca ti-a placut scoala, munca o sa iti placa si mai mult". Cel putin pe mine m-a amuzat, ma gandeam ca ar putea avea ceva din David Lodge, dar nu a fost asa.

Este scrisa de Irvine Welsh - scriitor scotian nascut in anul 1958, recunoscut mai ales pentru cartea Trainspotting, despre care am aflat ca este si ecranizata.

Copilul lui Noe

O alta carte despre care nu stiam nimic atunci cand am imprumutat-o de la biblioteca. M-a atras faptul ca este scrisa de Eric Emmanuel Schmitt de care citisem si Pe cand eram o opera de arta.

Deasemnea, primul paragraf in care ne sunt descrisi niste copiii ce merg pe un podium pentru a fi alesi de niste parinti, poate chiar ai lor m-a facut sa fiu curioasa. Sincer, credeam ca am dat peste un SF, lucru ce mi s-a parut ciudat fiind vorba despre o carte scrisa de un om ce detine o diploma de doctor in filosofie, dar am zis sa incerc, sa-i dau o sansa si bine am facut. Nu vreau sa se inteleaga cum ca as avea ceva cu genul SF, doar ca nu aveam prea mult chef in momentul acela de asa ceva.

Automatul de sah

Este prima carte pe care am terminat-o in anul de gratie 2014.

Este adevarat ca am tras un pic la rezultat: am imprumutat-o de la biblioteca in ultimele zile ale anului trecut cand am si inceput sa o citesc si am trecut cumpana dintre ani cu ea neterminata. Acum, ziceti voi, nu trebuia contorizata pe 2014? Dar, in fine, lucrul este mai putin important.

Cartea, scrisa de Robert Lohr, a aparut la editura RAO in anul 2011 si sincer va spun ca pe mine m-a atras coperta si titlul, dar asa intuitiv, fara a avea vreo explicatie logica pentru asta.

De cum dai deoparte coperta cartii spre a ii cuprinde intelesurile te trezesti teleportat in Praga secolului 18 si descoperi o societate nu cu mult diferita de a noastra: dornica de senzational.

Semn SPRE carte - o picatura spre un viitor mai bun

Astazi vorbim despre proiecte de suflet si implicare, sau despre educatie si lectura, sau despre copii si viitor.

Proiectul despre care vreau sa va vorbesc poate fi definit prin toate cuvintele de mai sus si multe altele la care nu am reusit eu sa ma gandesc in secundele premergatoare tastarii lor.

Este vorba despre ideea Soniei. Ea a pornit de la faptul ca sunt mult prea multe case in care nu au intrat niciodata cartile si rezultatul se vede in prezentul pe care il traim. Porneste de la premiza ca sunt copii care isi doresc din tot sufletul sa stie sa citeasca, sa mearga la scoala si sa poata evada in povesti. Si nu pot. Sau nu au cum. Simplu. Si ei ar trebui ajutati.

Biblioteca blogerului roman in 2013 si propriul meu TOP 10

sursa: Stuart Miles/freedigitalphotos.net

Uneori imi aduc aminte cu melancolie de vremurile cand nu exista comanda on-line pentru carti, existau doar librarii reale si poate comanda prin posta. Da, aceea care implica sa te asezi fizic in fata unei foi de hartie si sa scrii cu un stilou/pix real o scrisoare la fel de reala editurii si apoi sa astepti cuminte biletelul care te invita la posta sa ridici coletul. Da, atunci nu existau curieri sau erau mult prea scumpi.

Ei bine, lucrurile s-au schimbat in bine la prima vedere. Exista un site al fiecareai edituri si mai exista si site-uri ale librariilor on-line care te ademenesc cu mii de oferte de reduceri, care mai de care mai ademenitoare.

Acum, toate astea rezolvate, te-ai gandi ca oamenii citesc din ce in ce mai mult. Ei bine, nu prea stiu daca este asa, dar in mod sigur exista mai multi oameni care se implica ii a promova lectura.

Asta face si chinezu' la invitatia unei librarii on-line. Isi pune intrebarea daca lumea in general si bloggerii in special mai citesc, daca lectura mai ajuta sau cheama pe cineva.

Confesiunile unui cafegiu si asumarea responsabilitatii

Aseară am reuşit să termin cartea scrisă de Gheorghe Florescu - "Confesiunile unui cafegiu".

Când am cumparat-o şi am început să o citesc mă aşteptam la o poveste despre, ce altceva decât cafea: istorie, tipuri, soiuri toate amestecate într-o povestioară dulce.

Realitatea ca de obicei ne uimeşte şi anume, nu este deloc aşa, pot spune ca este o carte cu 1000 de feţe.

Este o poveste despre viaţa unui om pasionat de ceea ce face şi care îşi iubeşte meseria aleasă şi mai mult decât atât.