Îmi aduc aminte de un filmuleț despre
invențiile și inventatorii României. Se numește ”Cum ar fi lumea dacă România
nu ar fi existat?” și cred că mai poate fi vizionat pe youtube.
Practic, ne face să ne gândim la invențiile
cercetătorilor români de care puțini ne mai aducem aminte, fără de care lumea
ar fi avut cu totul și cu totul altă față. Spre exemplu stiloul cu pompiță inventat
de vâlceanul Petrache Poenaru sau vaccinul antiholeric descoperit de Ion
Cantacuzino sunt doar câteva exemple de invenții remarcabile ale unor savanți
români.
M-am trezit într-o zi de vară ce părea fără de final, probabil și datorită faptului că abia mijiseră zorii zilei, că încep să rostogolesc idei (lipsa de ocupație și mintea odihnită mă ajutau cu vârf și îndesat).
Dacă ar fi să îmi tratez țara ca pe o ecuație, ce aș nota în dreptul celuilalt termen, adică:
În timp ce, pentru a răspunde invitației celor de la Blogal Initiative de a îmi alege un produs pe care l-aș încerca și despre care să vă spun și vouă, răsfoiam paginile acestui magazine on-line, am găsit Party Smart și am avut un zâmbet instant la colțul gurii în timp ce îi citeam descrierea. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc că trăim într-o lume interesantă care nu se oprește niciodata din a inventa lucruri din ce în ce mai uimitoare.
Este vorba despre un remediu anti-mahmureală (cum probabil v-ați dat seama și din titlul acestui articol) și împotriva stării de rău obișnuite, cauzate de alcool prea mult sau amestecat.
De când mă știu, la mine în casă s-a vorbit despre terapii alternative, s-au cules plante medicinale din zone cât mai puțin poluate și s-au preparat tincturi și infuzii pentru a înlocui tratamentele tradiționale sau pentru a preveni diferitele boli.
Astfel am fost expusă la cărțile Mariei Treben, atât de cunoscute în anii 90, reflexoterapie și multe altele, încă de la vârste fragede. Probabil de asta sunt și atât de deschisă la nou și dornică să testez orice poate face bine într-un mod cât mai natural și mai puțin invaziv.
Astazi vreau să vă spun o poveste despre inițiativă, idee și curaj, o poveste care începe așa cum toate poveștile au obiceiul să o facă ... cu a fost odată ...
... ca niciodată un grup de oameni tineri care se strângeau seară de seară și se jucau cu idei pe care le puneau cap la cap. Puteai avea impresia că este vorba despre un banal joc de lego, puzzle imens sau castel din cărți de joc, dar ideile lor nu aveau nici pe departe acest scop. De fapt, poate că la început ei nici nu au știut cum să le definească sau ce vor deveni.
Mă tot uit în jurul meu la multitudinea de apariţii menite să ne uşureze viaţa şi pe cealaltă parte la oamenii care blamează tehnologia pe motiv că ne invadează intimitatea și ne face mai puțin umani.
Pe parcursul timpului m-am tot lovit de conceptual de cash-back. El a fost preluat într-o formă sau altă de diverse firme şi organizaţii. Majoritatea propuneau să îţi faci un card şi astfel să se contorizeze cumpărăturile, urmând ca, la final să primeşti procentele din cumpărăturile efectuate.
Sincer mi s-a parut un pic greoi mecanismul si faptul ca implica o suma de bani depusi pentru inceput, asa ca nu am testat.
Totusi, practic, dacă stăm să ne gândim, cu toţii acest concept, mai mult sau mai puțin conştienți de el, sub forma cardurilor de reduceri de la farmacii, supermarket-uri, etc.
Cum ar fi dacă totul ar fi strâns sub o singură umbrela şi viaţă ne-ar fi mai simplă?
Citeam ieri un articol despre 6
metode mai puţin cunoscute şi oarecum ne-ortodoxe pentru a mânca mai sănătos şi
a slăbi.
Nu o să va vină să credeţi, dar una
dintre ele este chiar păstrarea unui birou ordonat. Se pare că specialiștii
britanici (cine alții?) ar fi făcut un studiu în care 2 categorii de oameni
erau lăsați câteva ore să lucreze la diverse birouri. Un grup lucra în niște
birouri perfect organizate, ordonate și zen, în timp ce celalalt grup utiliza
pentru lucru niște birouri înghesuite, prăfuite și lipsite de orice urmă de
organizare și ordine. La terminarea lucrului erau întâmpinați cu o prăjitură
sau un fruct, la alegere. Ei bine, cei din a doua categorie au ales în proporție
de 80% prăjitura și ceilalți mărul. Să fie vorba doar despre coincidență?
Specialiștii britanici au decis că nu și ca este vorba despre efectele ordinii
asupra creierului și centrului foamei.
Mi-am adus aminte de oracole si de agendele pe care le foloseam pentru schimb de replici în timpul orelor din școala generală.
Mi-am adus aminte de școală și de profesori.
Mi-am adus aminte de colega mea de bancă cu care am împărțit multe momente specifice vârstei respective.
La un moment dat, eu am plecat urmându-mi părinții și ea a rămas acolo unde trăiau ai ei părinți. Apoi a venit și ea unde stăteam eu doar ca să plece din nou să își urmeze viața.
M-am tot gândit dacă există în tradiţia noastră neaoşă românească o sărbătoare sau un prilej dedicae mulţumirii şi n-am găsit.
Am zis atunci că el ar trebui inventat.
Nici acum nu am idee care ar trebui să fie ocazia, dar cred că pentru moment şi în lipsa de alte idei ar fi bine ca anul ăsta să mulţumim chiar acum, înainte de Crăciun.
Acum mai bine de 10 ani, într-un sătuc din inima munților – stație terminus pentru calea ferată – trăiau așa cum trăiesc și acum oameni de toate formele și culorile. Vremurile erau așa cum obișnuiesc să fie vremurile, uneori mai bune, alteori mai puțin bune.
Ciclul vieții se rotea într-un ritm considerat de majoritatea oamenilor normal. Școala, biserica, gara, primăria, biblioteca, strada principală, toate contribuiau la farmecul aparte al acelui sătuc.
Vă povesteam aici despre desfăcătorul de conserve pe care doream să îl testez în cadrul campaniei propuse de Blogal Initiative și Tupperware. Vă mai spuneam și că eu cred sincer că dacă o anumită firmă poate să facă un desfăcător de conserve care să își facă treaba așa cum trebuie, poate să facă orice.
Despre ce firmă este vorba știți deja. Tupperware - o companie lansată în 1946 de Earl Tupper care revoluționa cu produsele sale modul de păstrare a hranei și după mai bine de 60 de ani, corporația Tupperware, prin crearea de produse inovative și găsirea unor soluții surprinzătoare pentru bucătărie și cămin, continăa să fie cea mai bună în domeniu.
Faceti miscare cel putin 30 de minute in fiecare zi!
Cum suna sloganul asta? Cunoscut, il auzim in fiecare zi pe posturile TV in pauza dintre reclame si filme, adica exact momentele acelea care ne gasesc vegetand pe canapea cu telecomanda in mana.
Oare de ce reusim atat de des sa amanam sau sa gasim scuze? Pe tema asta m-a impresionat filmuletul de mai jos:
Acum? Acum mai putem sa raspundem ca nu putem sau ca suntem foarte ocupati? Eu nu prea mai pot face asta.
Relatia mea cu sportul a avut suisuri si coborasuri. Ceea ce am invatat cu adevarat din ele a fost ca nu am nevoie neaparat sa merg la o sala pentru a face sport. Pot sa fac asta daca imi place, dar in primul si primul rand pot si trebuie sa includ sportul in viata mea de zi cu zi.
Am avantajul de a locui la etajul 3 intr-un bloc fara lift si de a lucra la etajul 6. Am o gramada de scari de urcat. Asta este primul lucru pe care il pot face.
Apoi sunt atatea strazi in orasul asta numai bune de descoperit, si aici nu mai conteaza ora sau echipamentul, pur si simplu ma imbrac si cutreier, mai incet sau mai repede.
Acestia sunt primii pasi pe care oricine ii poate face si totusi multi ezita.
"La ce ma ajuta pe mine asta?" este intrebarea retoric cel mai des formulata.
Sportul fortifica muschii. Inima este un muschi. Practic raspunsul ar fi ca micsoreaza sansele de a face un atac de cord. E adevarat ca este un raspuns taios si rece, dar foarte real.
Cu un singur lucru sunt de acord din filmul de mai sus: nu exista o cultura in acest sens, nu suntem invatati de mici sa facem asta. Este adevarat sau partial adevarat.
Impresia mea este ca este vorba de o sinusoidala, au fost perioade in tara asta cand sportul era foarte apreciat la orice nivel si apoi a urmat perioada in care scutirile au tronat. Acum, impresia mea este ca ne intoarcem din nou la sport. Motivele conteaza mai putin, important este sa o facem.
Variante exista. De la un pic de sport acasa, la plimbarile cu bicicleta sau role sau mersul la sala, alergatul in parc, dansul, inotul. Fiecare dupa preferinte si posibilitati.
Luna septembrie este declarata de Becel - luna inimii si avem posibilitatea de a ne controla gratuit nivelul colesterolului in cadrul clinicilor Medsana din toata tara ( lista este disponibila aici). Acesta este doar primul pas in a afla ca inima noastra functioneaza sau nu bine si ce putem face pentru a preveni sau trata. Este important sa mergem la medic din timp si sa ne informam cat mai mult despre ce putem face pentru noi. Vizualul campaniei poate fi accesat cu un click.
Eu refuz sa cred ca nu exista timp pentru a avea grija de tine, timp se face, buna-vointa sa fie!
Sa ne tratam, deci, inima cu respectul pe care il merita(m)!
Primul moment in care imi aduc aminte ca mi-am pus problema fericirii a fost acum ani si ani pe o plaja atunci pustie si sigura a uneia dintre statiunile de la marea noastra neagra.
A fost in vara mea de descoperiri. Fiecare stiu ca o are pe a lui.
Imi aduc aminte ca atunci un capuccino la plic si un castravete murat vandut chiar la poarta unei anumite doamne din sat ma puteau face extrem de fericita.
Intr-o zi cu soare cineva a decis sa se piteasca de el, sa-l astupe. Conlocuitorii catunului pe care il popula au crezut ca o sa adopte stilul-cartita si se pregateau cu mic cu mare sa il vada sapand.
Dimineata zilei zero a sosit, oamenii s-au asezat ca la stadion pe bancile improvizate si din cand in cand se mai auzea un tacanit de seminte, dar nu parea sa deranjeze pe nimeni.
Omul nostru, spre uimirea tuturor nu a venit nici cu tarnacop si nici vreun alt instrument de sapat ci s-a apucat sa formeze caramizi. Rasetele generale ii acopereau si acompaniau munca. Galeria era convinsa ca o sa vada niscaiva lemn pentru tamplarie cat ai zice peste.
Acel cineva forma si forma si nu se mai oprea, caramizi din lut ruginiu pe care le punea frumos sa se usuce ca un cozonac la soare.
Despre produsele Tupperware am auzit prima data la targul raw-vegan la care am participat in toamna. Imi propusesem sa particip si la prezentarea de produse pe care urma sa o sustina in orasul meu, dar din pacate nu am ajuns.
De aceea am considerat ca aceasta campanie de test mi se potriveste ca o manusa.
Iubesc lucrurile pe care le fac pentru prima data. Imi place noul, ma declar vinovata.
Totusi, exista in viata cateva momente când noul acapareaza orice altceva. Peste ani le numim memorabile si ne amintim de ele cu placere sau nu, dar in mod clar emotia pune stapanire pe noi si cateva lacrimi se formeaza, asa razlet sub o geana.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu asa imi aduc aminte de prima zi de scoala si ca mai toate aducerile aminte specifice varstei si acesta poarta flash-uri: cozile impletite, doua la numar, una pe fiecare parte, bentita, uniforma noua albastru cu alb si sortulet, scoala, careul, mama si bunica, bancile, manualele si invatatoarea.
Nu sunt o microbista dar respect pasiunea si cred ca meciurile Echipei Nationale ar trebui sustinute de fiecare dintre noi. Un pic de spirit nationalist nu strica niciodata!
Calatorind un pic in trecutul meu ma vad un pui de om de vreo 4-5 ani sambata pe stadionul unui mic orasel de provincie. Mandra nevoie mare eram, crescusem suficient incat sa pot avea parte de experienta asta alaturi de tatal meu.
La inceputul anului am creeat o lista cu obiective de realizat in acest an, unele mi-au reusit, altele nu. Printre ele se afla si dorinta de a participa la Semimaratonul Ciucas Trail Running, dorinta la care am renuntat incet incet din motive de lipsa timp pentru antrenament, si alte scuze de genul asta. Probabil ca dorinta nu era suficient de mare.
Trebuie sa recunosc ca alergarea nu a fost niciodata punctul meu forte, in liceu sau scoala generala ma opream fix la jumatatea probei de Rezistenta, dar fix, nu puteam voiam mai mult. Acum sunt constienta sau cel putin vreau sa cred ca era vorba doar de o limita psihologica si ca imi pot motiva corpul sa faca ceea ce ii impune mintea.
In preajma Pastelui ne-am gandit noi ca le-ar prinde bine bicicletelor noastre sa stea agatate in tavan. Zis si facut, magazin pentru casa si gradina, suport cumparat, mandri, in drum spre casa vizualizam deja unde o sa il punem, cum va arata si ce bine va fi.
Peripetiile incep in momentul in care intram pe usa cu bormasina inchiriata si manecile suflecate, dornici sa ne apucam de munca.
Se urca al meu sot pe scaun si dam prima gaura. Totul bine si frumos, cu a doua la fel, ei…la a treia incepe poezia si distractia serii.
Practic, ne face să ne gândim la invențiile
cercetătorilor români de care puțini ne mai aducem aminte, fără de care lumea
ar fi avut cu totul și cu totul altă față. Spre exemplu stiloul cu pompiță inventat
de vâlceanul Petrache Poenaru sau vaccinul antiholeric descoperit de Ion
Cantacuzino sunt doar câteva exemple de invenții remarcabile ale unor savanți
români.
