sâmbătă, 9 august 2014

Duzina de cuvinte: ...mai viu, mai verde...

Stătea întins pe patul moale și frumos mirositor din flori de câmp. Inspira adânc aerul pe care îl simțea atât de vindecător.

Știa că are atâta nevoie de alinare. Habar nu avusese ce trebuia să facă mai departe, pe ce drum s-o apuce sau cum s-o scoată la liman. S-a aruncat cu capul înainte ca un sălbatic și a călcat prea des pe nisipuri mișcătoare care s-au dovedit a nu îi fi prietene.

Dintr-o dată, totul păruse incert și adevărul doar o nălucire. Nu îi venea nici azi să creadă cât de naiv putuse fi.

Atunci a decis că lipsa este mai bună decât prea-plinul și a început să tindă spre simplitate.

În colțul lui văratic, se mulțumește acum  doar cu cei 4 pereți improvizați și gardul cu uluci de lemn vopsit în toate culorile curcubeului.

Nici nu există, dar nici nu își dorește: curent electric, apa curentă, gaze naturale sau serviciu de salubritate.

Visează mult și trăiește frumos. Își simte neuronii regenerându-se pe zi ce trece, deși cunoaște mult prea bine imposibilitatea și ireversabilitatea fenomenului.

Lumea își continuă rostogolirile deși el se visează alchimist și caută un inorog pentru a îi fi tovarăș. Cine mai are nevoie de el acum?

Ar putea lesne fi catalogat drept nebun, dar până la urmă cine ar putea defini normalitatea. 

De când a decis să încerce traiul în alipire perfectă cu natura, se simte mai viu decât a fost vreodată, mai verde și în final doar asta contează.

Azi se scriu duzini, nu se numără și se prind cu grijă, în tabel, la psi. Eu am încercat azi să îmi recapăt condeiul. De am reușit ori ba, voi să îmi spuneți!

10 comentarii:

  1. Doamne, ce-aș vrea șă fiu în locul lui!Nu mi-ar trebui nici inorog,nici alt tovarăș de singurătate. Pentru liniștea sufletului meu, le-aș da pe toate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu...ma gandeam zilele trecute de cat de multe credem ca avem nevoie si de cat de putine avem nevoie cu adevarat....

      Ștergere
  2. Da' unde îl pierdusei?

    Cât despre traiul în armonie cu natura, mișto vis! Numai să nu ne sălbăticească și mai mult decât o fac betoanele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu nici eu unde il pierdusem, doar ca nu am mai putut scrie, dar am facut asa o incercare.

      Eu nu cred ca ne salbaticeste, sau in fine, depinde cine defineste!

      Ștergere
  3. Ieri am fost la ţară, dar o ''ţară'' din aia cu munţi împrejur, deşi erau şi garduri de uluci, şi muşte sâcâitoare şi zumzet de găini outoare dar şi miros de fân cosit şi aer de ''oraş'' în apropiere. Mi-am dat seama, brusc, că suntem norocoşi, că avem uitarea de sine la îndemână în colţul nostru de pădure, de natură vie şi la îndemână. Vorbele tale perfecte de aici îmi întregesc convingerea. Frumos poţi scrie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca am putut fi pe aceeasi lungime de unda...si merci de apreciere!

      Ștergere
  4. la mulţi ani, în primul rând... la mulţi ani! - cu gânduri bune şi drag.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna, interesanta postare, te invit la un concurs.Azi e ultima zi de inscriere. Daca ai timp te astept pe blogul meu. Iti multumesc!
    http://367dezile.blogspot.ro/2014/08/concurs-cu-premii-de-suflet.html

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!