duminică, 11 mai 2014

Compania DDD te salvează de fobii și dăunători


De mic copil nu i-a putut suferi. Avea coşmaruri cu milioane de picioare care îşi făceau drum spre ea şi se căţărau peste tot. Din fericire totul se petrecea doar în somn şi în imaginaţia ei, dar se întâmplau mult prea des ca să fie considerate normale. Habar n-avea când au început sau ce le-a declanşat, ştia doar că aşa era de când putea să se amintească pe sine.
Era suficient să vadă o urmă cât de mică de gândaci de bucătărie pentru că tot corpul să i se contorsioneze şi să înceapă tremuratul.

În copilărie, nu era nevoie decât de un ţipăt suav şi eroul ei îi venea în ajutor, dar acei ani era mult prea departe, acum ea era adultul care trebuia să ofere salvarea, şi totuşi, nu putea.
De când şi-a luat viaţa în propriile mâini a umblat din chirie în chirie. De fiecare dacă când zărea pericolul îşi împacheta meticulos hainele şi zbura spre următoarea ei casă din teritoriile încă libere şi neocupate.
Totuşi, momentul a venit şi ea s-a lăsat înduplecată să devină proprietar.
Pentru o perioadă scurtă de timp, sub entuziasmul momentului şi efervescenţa nebuniei a crezut că este vindecată, dar la prima apariţie a unui colocatar mic şi negru simptomele au revenit, la fel de puternice, la fel de dureroase.
La rugămintea soţului, a încercat tot ce există pe acest pământ, până şi terapia, dar nimic nu a funcţionat.
În teorie era foarte simplu, ar fi fost suficient să păstreze o curăţenie exemplară pentru că gândăceii să rămână la casele lor şi să nu mai încerce să pună stăpânire pe a ei. Apoi, reclamele o minţeau că un spray rezolva totul, dar realitatea nu este niciodată la fel că idealizarea ei şi după fiecare sesiune de exterminare, gândacii re-apăreau la fel de senini şi vioi.
Era prea mult pentru ea. Au încercat rând pe rând toate substanţele existente în magazine şi pe piaţă neagră, dar nimic n-a mers.
În disperare de cauză au apelat la firmele de dezinsecţie. Au conceput o lista şi au început să dea telefoane. Le epuizaseră pe toate în scurt timp, doar una mai stătea ne-bifată pe carneţelul operaţiunii ”Anti-gândăci”. Numele era parcă la fel ca toate celelalte şi nu promitea nimic aşa la prima vedere, dar au decis să îi dea şi lui o şansă, aşa că au pus mâna pe telefon.
Din acel moment totul a fost uimitor: rapiditatea cu care s-au mişcat, explicaţiile pertinente şi în detaliu şi în cele din urmă propunerea unui simplu test: dacă se întorc gândacii și banii se vor întoarce în contul lor bancar. Au acceptat pe principiul că o ultimă încercare trebuie primită cu inima deschisă, dar speranţele lor tindeau spre un minus infinit filosofic.
Totuşi, cei de la compania DDD s-au purtat cu profesionalism de la un cap la celălalt. I-au rugat să plece de acasă 2-3 zile şi au venit dis de dimineaţă pentru a aplica cocktail-ul de substanţe împotriva gândacilor în tot apartamentului şi bonus pe scara blocului. S-au întors şi a două zi pentru a strânge şi evalua urmele. A treia zi i-au informat că semnele sunt bune, dar ar mai repeta totul peste o luna.
Eroina noastră s-a simţit că în copilărie când un strigăt era suficient pentru salvare, acum se înlocuise cu un telefon şi prietenii lor de la DDD erau acolo să îi ajute.

5 comentarii:

  1. Interesant...nu cred ca exista cineva care sa nu fi avut probleme...eu cu tantari am, vara...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, şi eu cred că toţi am avut de-a face cu scârboşeniile astea cu picioare multe.
    Reţinem acest nume, dar sperăm să nu mai reapară vreodată. Brrrrr
    Draga mea, am trecut să te anunţ despre o simpatică leapşă pe care am primit-o şi am dat-o lumii, mai departe.
    Dacă îţi face plăcere, m-aş bucura să aflu şi despre articolul tău de suflet.
    Pupici şi trebuie să revin să văd ce ai mai povestit despre căsuţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci Mihaela de leapsa, o sa o preiau saptamana viitoare. Sa stii ca si la mine vine la fix, imi doresc o perioada urmatoare de analiza a mea si a blogului sau a relatiei dintre noi!

      Ștergere
    2. Şi eu sunt într-o mare analiză, acesta este şi unul dintre motivele pentru care am fost întoarsă. Printre altele, desigur. De aceea îţi ceream e-mailul, că simt nevoia să mai împart impresii cu oameni care înţeleg despre ce vorbesc, că pe soţil meu şi prieteni, deja i-am pierdut la acest subiect.

      Ștergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!