A fost o dată că niciodată un castel îndepărtat aflat peste 7 ţări şi 7 mari. Aici îşi ducea zilele, una mai plictisitoare că cealaltă, o frumoasă domniţă: Killer Queen pe numele ei. Mereu, cât era ziua de lungă, nu făcea altceva decât să îşi pieptene cositele şi sa îşi admire pielea fină a obrazului.
STOP!
În ziua de azi domniţele nu mai stau în castele de cleştar ascunse pentre mari şi ţări. Cel puţin, nu domniţele din dovestile destinate lui Mihnea, sau altor baietei nazdravani.
Ele locuiesc în castele de Lego, se îmbracă în costume de super-eroine şi îşi mai ocupă timpul şi cu altceva inafara de aspectul pielii sau al cosiţelor.
Domniţă din povestea de astăzi îşi avea sălaşul în vârful unui cub mare şi roşu. Acolo avea tot ce îi dorea inimioara, inclusiv vreo 2 spiriduşi de Crăciun cu care să se sfatuieasca.Se numesc Patty şi Kerry. Unii zic cum că ar fi în onoarea unei cântăreţe cunoscute, dar eu nu ştiu cum ar putea Mihnea să aibă acces la ea, Katty Perry se numeşte. Asta aşa pentru cunoscători si pentru cei curiosi din fire.
De ceva timp incoace, Killer Queen cam simtea nevoia de un alt Killer în faţă căruia să îşi fluture genele şi alături de care să plece noapte de noapte în salvarea planetei de jucării.
Problema este că nu prea are pe cine să aleagă. Ar fi vreo 2-3 soldăţei de plumb, dar au idei prea rigide şi bătrâneşti pentru regina noastră rebelă sau figurinele science fiction, dar ele sunt prea înfricoşătoare, i se ridică părul în cap atunci când se gândeşte la ele, aşa că îşi plânge de milă.
- Patty? Kerry? Pe unde sunteţi?
- Chiar aici, regina mea, răspunseră amândoi într-un cor.
- Vreau să nu mai fiu singură!
- Dar suntem noi aici!
- Da, ştiu şi mereu veţi fi, dar ştiţi ce vreau să zic, vreau un rege sa il numesc Killer King si sa îşi merite statutul şi pe mine şi nu am de unde alege.
- Am o idee!, sări în sus Patty, mai mai să dărâme castelul de cuburi frumos asamblate.
- Ce idee? Intrebara acum în cor Kerry şi regina de această dată.
- Facem un concurs, dăm sfoară în ţară, trimitem răvaşe şi prin alte lumi de Lego şi mai ştii, poate găsim peţitori pe măsură.
Zis şi făcut, zile întregi de căutări au dus la rezultate nesperate. Toată floarea cea măiastră a vestitului regat de Lego i s-a înfăţişat la picioare domniţei: soldăţei de plumb, figurine de ceară şi roboţei minune, toţi s-au prezentat cu mic şi cu mare la preselecţia anunţată.
- Regina, au venit pretendenţii, dar sunt muuuulti, se ia Kerry cu mâinile de par.
- Foarte bine, să îi vedem, o să ies la marginea cubului meu, zise regina cu siguranţă de sine în glas.
- Wow, chiar că sunteţi mulţi! Bine, mai întâi vreau să ştiu cine sunteţi şi de ce aţi venit aici. Au urmat destăinuiri care mai de care mai emoţionante sau palpitante, dar cu siguranţă creative.
Totuşi prezentarea asta i-a cernut ca pe grâu de neghină astfel incat din mulţimea nemăsurată de la inceput au mai rămas 12 cavaleri, figurine de plastic şi roboţi electrici ce îşi doreau inima reginei “criminale”.
- Bun, acum fiecare dintre voi va fi supus la 3 probe. Vreţi să le auziţi?
- Da, evident, au răspuns pretendenţii cu toată bnarbatia de care erau capabili, deşi le cam tremură fesul sau sabia.
- Prima proba: Există, undeva, prin desisuririle acestui regat de lego, un loc unde se pitesc cele mai de preţ giuvaere, cu aromă şi formă de fructe de pădure. Vreau să le găsiţi. Dupa ce aţi izbândit acestea, vreau un buchet de Celosia aranjat aşa, cât mai creativ cu putinţă şi apoi să îmi realizati în atelierul de ciocolată situat în partea de sud-vest cea mai gustoasă bomboană. Maestrul ciocolatier va va pune la dispoziţie esenţă de praline, evident. Cel care îmi va îndeplini toate dorinţele de mai sus, va rămâne să trăiască alături de mine în regatul de Lego si sa îmi fie rege “criminal”!
S-au luptat voinicii noştrii, mai întâi să se târască prin cele mai negre cotloane că să găsească giuvaerul şi au reuşit 6 dintre ei.
Ceilalţi 6 au plecat cu coadă între picioare acasă, aşa cum au şi venit.
Evident că poveştile au început să se nasca, cum că regina este şi face şi drege, dar partea bună este ca a noastră regina nu citea tabloidele, aşa că a rămas la adăpost de bârfe (sau poate se aştepta la asta şi de aia nu le citea?).
A două proba a mai aruncat 3 voinici în gheara disperării şi a singurătăţii.
Totuşi, putem spune că regina avea deja un preferat: un robot sci-fi, dar cu înfăţişare destul de umană care îi adusese cel mai repede giuvaerul şi îi şi crease cel mai criminal buchet de flori roşii de catifea plin de parfum. Hmm… la a treia proba îi ţinea pumnii lui Sci-Fi, aşa fără să dea de înţeles cum că ar avea vreun preferat.
Aceasta a debutat în trombă. Sci-Fi găsea mai repede decât toţi ceilalţi drumul spre atelier şi ingredientele minune, dar surpriza ediţiei erau mâinile pricepute ale unui biet soldăţel de plumb, ce-i drept, accesorizat cu plete şi cercel în ureche, caruia nimeni nu ii mai da nici o sansa.
El a început ultimul să conceapă pralina, dar opera lui putem spune că a fost desăvârşită.
Regina a gustat toate cele 3 bomboane şi a ales-o cu inima impacata pe cea mai buna dintre ele, convinsă fiind cum că ar fi vorba de Sci-Fi!
Nu mică i-a fost mirarea nici ei când s-a confruntat cu rezultatul alegerii sale, dar cum unde-i lege nu-i tocmeală a trebuit sa il investească pe creatorul pralinei ideale de ciocolată cu titlul de stăpân al inimii ei şi Killer King.
Adevărul este că au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, aşa cum pot trăi doar figurinele de lego mânuite de mâinile pricepute ale băieţeilor nazdravani şi fetiţelor cucuiete care la ora asta la care voi citiţi povestea dorm de mult în pătuţurile lor în timp ce mămicile îşi petrec câteva clipe cu al inimii lor rege criminal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!