Oglinda, oglinjoara…

Dupa cum anuntam acum cateva zile, vreau sa incerc sa scriu pentru Blog Power, un fel de exercitiu(cum il inteleg eu) de scriere creativa.

Pana m-am dezmeticit eu ce si cum este cu bloggind-ul si cam ce vreau sa fac, Blog Power a ajuns la diția 81 , editie ce stă sub semnul oglinzii. Maya, câștigătoarea ediției precedente, vrea să citească în suflete ca într-o oglindă.
Așadar, tema este: Fenomenul oglinda.
Cum te vezi acum fata de cum te vedeai odata?
Ce-ti arata oglinda adevarata?
Cum te vezi cand oglinda-i patata?

sursa foto:popad/freedigitalphotos

Se privea. Scrinul ce servea drept masuta de toaleta putea sa ii intoarca privirea prin oglindirea ovala ce ii apartinea.

Isi dorise de când se stie un astfel de loc. Un “ceva” care sa opreasca timpul, sa ii dea valoare, sa spuna povesti si sa ii poata raspunde la intrebari.

In familia ei locul oglinzii fusese mereu ales pe considerente practice, langa usa de la intrare astfel incat sa iti poti verifica cutele hainelor, praful de pe pantofi si zulufii rebeli. In opinia ei nu era o oglinda adevarata, nu avea viata. Era un patrat de geam vopsit in negru pe o parte ce atarna intr-un cui batut intr-o dupa-masa de sambata de tatal ei intr-un exces de zel gospodaresc. Dar, asa trista cum era isi indeplinea pe deplin functia.

Isi aminteste acum in momentele ei de reverie ce vedea prin ochiul de geam.

A fost initial momentul descoperirii, avea nu mai mult de 2-3 anisori si a aflat-o, din bratele mamei, pe cealalta fetita: ochii albastrii si mari, parul blondut si mereu, dar mereu aceleasi rochite ca si ea. A incercat mult timp sa se piteasca atunci când se schimba, dar nimic, cealalta fetita ii fura mereu ideile. Partea cea mai ciudata era ca si mamica era identica cu a ei. A fost loc de enervare pana la plansete de furie mult timp. Asta pana când a inteles cu ce se mananca lumea asta cu oglinzile ei si a inceput sa le caute peste tot.

Se oglindea in ochiuri de apa, vitrine de magazine si bineinteles batrana si trista ei oglinda de acasa.

Anii au trecut si visele i s-au implinit. Duce viata pentru care a luptat, la care a visat. Are mii de lucruri si locuri. Lumea toata este la picioarele ei si atenta la fiecare clintire a pletelor blonde.

Are, dar totusi, cel mai iubit lucru este el, scrinul cu oglinda ovala. Il poate numi obiect salvat. L-a gasit intr-o dupa-masa cu timp liber pe care il pierdea pe stradute si prin targuri de vechituri. A fost iubire instantanee. L-a luat acasa si l-a iubit, i-a redat stralucirea, ba a aflat si ca provenea dintr-o binecunoscuta casa boiereasca. Mereu se gandeste la miile de fete pe care le-a oglindit si la secretele pe care le-a aflat sau ascuns de ochii lumii si sigur considerentele practice nu au jucat nici un rol in alegerea lui de catre nici unul din fostii lui proprietari

Cand are nevoie de deconectare de la lumea exterioara se retrage aici si priveste. Ceea ce vede acum este diferit de ceea ce vedea odata, dar e inca bine. O femeie puternica, trasaturile putin inasprite de viata si prea multe decizii rapide de luat. Aspectul exterior este cuminte, cum nu se poate mai in tipare, taior cu linie lunga, croieli asemanatoare, culori impunatoare, camasi - pata de culoare sau nu. Este ea, cea in care trebuia sa se transforme fetita cu ochii mari albastrii si codite in vant. Trebuia pentru a reusi sa isi implineasca visele.

Este fericita? Prea greu de definit asta, este multumita, are sentimentul lucrului dus la bun sfarsit sis lava domnului oglinzile nu ne arata si sufletul.
Sunt momente cand oglinda capata starea de leopard, are pete si atunci imaginea se schimba. De multe ori se intreaba daca aceasta este adevarata ei identitate sau nu. Uneori si-ar dori sa fie asa, sa isi imbratiseze imperfectiunea si sa fie formata din multe parti geometrice cu colturi.

A vizitat demult un muzeu cu multe tablouri. Sectorul cubistilor a atras-o in mod special. Uneori se vede asa si se simte asa si se mira ca nu exista victime colaterale.

Si totusi se inseala atat de mult, oglinda cu pete ii arata adevarata identitate.
In fiecare zi iese la atac, isi ascute gherele si inteapa, lupta si castiga, inteapa; lupta si castiga, inteapa; lupta si castiga, pana la epuizare, pana cand se transforma din nou in fetita cu codite blonde si intreaba cu un suras siret in coltul gurii:
“Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara?”

Au mai scris pe tema asta si: Maya, Ioana S., atitudineslaba si altii.