Nostalgii dupa vacanta-aventura

Pe cat de asteptata, pe atat de repede s-a si terminat vacanta-aventura de anul asta si cu bine as putea spune. Am vazut/facut in unele locuri mai multe decat ne-am propus, in altele mai putine, am schimbat voit traseul si multe altele.

Motocicleta gata de drum

Prima concluzie - mareata asa- ar fi ca se poate face un traseu in tara pe motocicleta, e mai incomod cu bagajele, dar nu atat de mult pe cat ma temeam eu si faceam din tantar armasar. In plus, o surpriza pentru mine este faptul ca aproape peste tot unde voiam sa vizitam ceva, puteam linistiti lasa castile si gecile la ghiseul de unde cumparasem biletele, yey.

 O a doua concluzie, bine-cunoscuta de altfel este ca avem o tara asa frumoasa si care daruieste multe chiar si intr-o plimbare in goana si pe care e pacat sa nu o cunoastem si vizitam.

Traseul nostru nu a cuprins doar Maramuresul cum voiam initial ci o imbinare cu Moldova. Sunt convinsa ca am vazut infim mai putin decat ceea ce se putea face sau vedea in zonele pe care le-am strabatut, dar in acelasi timp adevarata este si vorba unei gazde de la o pensiune: “nici nu e bine sa vezi tot, altfel pentru ce ai mai reveni?”.

Gazdele noastre din Reghin

In prima seara am poposit la Reghin unde am cunoscut ospitalitatea in stare pura. As putea spune ca am stat la niste prieteni, dar adevarul este ca suntem sau eram doar cunostinte, un prieten al unui prieten. Initial noi voiam sa ne punem corturile in curtea casei, dar nu s-a putut, am fost gazduiti in casa, serviti cu mancare, bautura si voie buna. Este vorba despre genul acela de familie in care mai multe generatii stau intr-un singur loc fara sa se certe sau sa se simta sufocati. A fost mai mult decat frumos.

Am plecat apoi spre nordul tarii, punctul nostru terminus din acea zi era Sighetul Marmatiei si am decis sa trecem prin Cavnic, sa vedem cum ne dam la deal, dar n-am gasit locul, ori l-am ratat, ori e doar un mit, nu as putea spune, cert este ca spre seara am ajuns in Vadu Izei unde ne-am cazat la o pensiune frumoasa, care oferea pe langa cazarea clasica (curat si spatios) si o curte mare, foisor unde se lua masa, animale in curte(vaci, porci, gaini). Aici am baut o afinata deosebit de aromata si o cafea cu lapte speciala, probabil si datorita tihnei de care m-am putut bucura in timp ce o savuram alaturi de cateva pagini din cartea ce m-a insotit.

Ziua urmatoare am vizitat un traseu mai mult sau mai putin clasic:

·       Sighet: muzeul Satului Maramuresean (unde in loc de bilete ti se dau vederi la alegere), 

    

           Memorialul Comunismului – experienta apasatoare si care m-a coplesit de respect fata de oamenii care au facut posibila cunoasterea acestei parti din istorie;

          Sapanta – Cimitirul Vesel – unde in loc de bilete am primit iconite si am si acum una in portofel si pe cealata am facut-o cadou parintilor meu;
 

          Sapanta – Peri – biserica cu cea mai inalta turla de lemn din Europa(lume?);

          Manastirea Barsana – cireasa de pe tort pentru ziua asta, o Manastire despre care as putea vorbi zile intregi dar cred ca descrierea cea mai potrivita este raiul pe pamant, atat datorita florilor care umpleau orice spatiu liber din curtea Manastirii, aranjate cu gust cat si datorita sentimentului de liniste si relaxare profunda pe care il simti cand incerci sa o cunosti;

          Am plecat apoi spre Mocanita, experienta care pe mine nu m-a entuziasmat, dar cred ca e ok sa incerci sa vezi daca iti place sau ti se potriveste.

          Urmeaza Moldova din care am vazut Vatra Dornei, Manastirile Voronet, Agapia si Varatec, Cetatea Neamtului unde am revenit pentru a o regasi total si complet schimbata in bine, a fost o surpriza mai mult decat placuta si Muzeul Satului Bucovinean – o alta supriza placuta, foarte frumos ilustrate obiceiurile zonei, descries tipurile de case, nu foarte multe, dar scurt si la obiect.
 

          Realizez acum ca am facut asa o scurta trecere in revista a itinerarului nostru, probabil ca vor urma povesti mai detaliate despre unele dintre ele.
 

          Pentru a reveni la concluziile concediului, e frumos sa faci din cand in cand cate ceva care sa te scoata din normal, din zona de comfort, din cutie, oricum am numi asta, cel putin pentru mine e frumos si e sanatos.
 

          Timpul petrecut pe motocicleta il pot folosi pentru a admira peisajul si pentru a imi pune ordine in ganduri. Mi-au venit astfel multe idei despre povesti pe care le voi scrie si planuri pe care le voi pune in practica.
 

          Ce nu mi-a placut este ca a cam lipsit activitatea fizica. In planul initial gandisem o urcare la Cascada Cailor, dar o sa o amanam pentru alta data, probabil cand vom urca si pe Pietrosul Rodnei.