luni, 1 aprilie 2013

Incepe o noua saptamana de cucerit lumea

Azi fiind luni, e momentul pentru noi începuturi, planuri, readucerea noastră pe linia de plutire în caz ca am deraiat cumva niţel pe parcursul sfarsitului de saptamana si ma gandeam sa vorbesc despre motivatie.

Ce ne motiveaza? Ce ma motiveaza?

Imi plac listele, tabelele cu patratele pe care le poti hasura atunci cand ai rezolvat ceva. Imi permit sa monitorizez nivelul unde ma aflu mai presus de cifre rigide si reci si ma bucur ca un copil in momentul in care am mai bifat una.

Imi plac inceputurile si mi-a luat mult timp sa descopar ca si pe parcursul unui drum poti avea "inceputuri". Pana acum obisnuiam sa fiu entuziasmata la inceput si apoi sa ma las sau sa las viata sa curga pe langa mine fara sa o mai controlez si esuam, asa ca ridic paharul sus pentru zilele de luni pline de motivatia unui spatiu gol ce abia asteapta sa fie umplut.

Ma motiveaza privirea din ochii oamenilor atunci cand pot sa simt admiratia, rezolvarea unei probleme incalcite si micile reusite.

In acelasi timp exista si alt tip de motivatie: acela al viselor mai mult sau mai putin marete. Eu am doua planuri pentru anul asta care ma sperie dar pe care imi doresc din tot sufletul sa le duc la bun sfarsit: sa particip la Cursa Emmedue si la Semi maraton. Ma sperie ingrozitor acestea doua, dar stiu ca voi fi mai puternica daca le voi duce la bun sfarsit sau macar voi incerca.

Planuri pentru saptamana asta: examenul la cursul de machiaj, revenirea la sport si alte mici maruntisuri pe care le-am tot amanat.

Voi, ce planuri aveti pentru saptamana asta ce a debutat cu un soare atat de frumos?

O sa inchei cu un citat ce imi infrumuseteaza zilele de pe un magnet de frigider:

"Tinteste catre luna, daca ratezi macar sti ca vei atinge stelele" Les Brown

4 comentarii:

  1. Nu imi plac zilele de luni, deloc! Dar daca intalnesc oameni care ma pot convinge sa imi schimb viziunea, excelent! Voi incerca sa trec in fiecare zi de luni (cel putin) pe aici, poate ma voi molipsi de la tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci de vizita,

    Eu te astept cu drag, si e m-am molipsit acum cativa ani, asa ca dau mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  3. La semi-maraton? Wow, Raluca sunt muta de admiratie! Bravo tie, fata draga! Eu nu indraznesc nici sa visez ca alerg macar 2 km. Poti sa scrii cum de reusesti sa te mobilizezi sa faci sport? Cum ai inceput? Ai fost mereu o tipa sportiva? Mai stiu doua persoane care din supraponderali au ajuns sa alerge probe de maraton, dar nu indraznesc sa ii intreb.
    Succes la examenul de machiaj. Sunt convinsa ca o sa fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iuliana, merci de cuvintele frumoase, dar admiratia dupa ce oi si reusi, pana atunci am nevoie de suport si motivatie...O sa scriu un post despre cum am ajuns sa ma gandesc la asta. Nu, n-am fost mereu o tipa sportiva, dar am convingerea ca sportul se invata!

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizita! Abia astept sa iti citesc parerea!